de ce?

Stau si ma gandesc si pe loc realizez ca incercam sa cladim ceva ce credeam ca no sa mearga niciodata, ca o casa care o construiesti greu dar in mintea ta e doar gandul ca la prima ploaie o sa se distruga , o sa se topeasca ca un cub de geata intr’o zi de august insorita. De ce nu credem in noi? de ce tot timpu suntem neincrezatori? de ce ne facem prosti si idioti de fata cu altii? de ce rupem suflete fara sa ne gandim ca rupem inimi valoroase si speciale in felul lor, de ce? Fiecare zi ma face mai nepasatoare, si faputl ca ai plecat din viata mea na facut decat sa ma intristeze si sa imi curga o lacrima vaga si ratacita pe obraz, constat ca incep incetul cu incetul sa ma schimb, sunt alt om, mai rece si mai nepasator. Nu am sentimente am doar reactii si iluzii, nu credeam vreodata ca viata mea poate deveni atat de stearsa si atat de plina de negru, sau gri… sau culorile vechi si sterse care ma inconjoara. Pur si simplu nu ma mai suport pe mine, ma simt bine fara tine, defapt ma simteam tot fara tine si cand eram impreuna, nam simtit nimic si nam sa ma mint vreodata ca ar fi mers, poate daca am fi luptat pentru noi sar fi legat ceva. Inca am in gand fraza ironica scrisa parca fara nici un rost „Intre noi nu a aparut niciodata scanteia ! ” , ce scanteie frate, vrei sa imi ia foc capu? vrei sa ma simt hot inconjurata de zapada si de frig. Niciodata….

2 gânduri despre “de ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s